Anul acesta am asteptat ceva in plus ... nu am mai asteptat sa vina nimic, ci am asteptat sa ma duc eu undeva, undeva unde sa mi se bucure sufletul si simturile, undeva unde sa mi incarce bateriile pentru anul care vine (din pacate, mi-a subliniat si mie cineva, bateriile nu se schimba ci se incarca ... nasol moment). Acest undeva se numeste simplu si frumos: Viena.
Viena... frumoasa si cocheta gata sa primesca hoardele de turisti care au navalit peste stazile ei, peste muzeele si palatele ei si nu in ultimul rand peste magazinele ei (cu H&M in frunte). Turistii se impart in 3 categorii: romani, rusi si italieni.
Din experienta stiu ca o data ce ai interesul deschis catre un anumit aspect, ti se pare ca acela este omniprezent. Asa cum dupa ce mi-am cumparat masinuta, mi se parea ca vad peste tot pe strada acelasi model, desi inainte nici nu il observasesm, am putut concluziona ca Viena este plina in proportie de 80% de romani, desi poate daca nu eram eu insami de aceasta nationalitate as fi avut probabil o cifra relativ schimbata.

Am incercat apoi sa merg in locuri in care nu merg de obicei turistii :) Am descoperit astfel niste librarii cu rafturile pline. Singura problema este ca sunt facute pentru vienezi :), adica din majoritatea cartilor rasunau niste cuvinte intr-o frumoasa limba germana care mi-e cu totul straina. Am gasit totusi cateva albume superbe in versiunea englezeasca. Nu am putut decat sa ma bucur si sa-mi cumpar material cultural de ingrosat rafturile bibliotecii si conturile companiei IKEA :) (in curand rafrutile de acasa nu vor mai face fata => trebuie cumparate altele aditional).
Am vazut si edificii la care se duce toata lumea: am mers la Schönbrunn, am batut pe jos de 1000 de ori Stephansplatz, am mers cu metroul, am vazut Primaria, Opera, cladirea Secession si m-am invartit in roata din Prater ... si nu in ultimul rand am vizitat Maria Hilfe Strasse. Intr-un cuvant, Viena - un oras si atat ...

