Am fost in vara la Paris ... frumosul si dulcele vis al adolescentei mele. Nu pot sa uit noptile nedormite pe care le petreceam cu nasul in cartile lui Dumas. Noptile in care camera mea mica era umpluta de harti si trasee. Noptile care treceau mai repede decat un volum din "Cei 45" si diminetile care ma prideau citind. Poate sunt puerila, poate Dumas nu este valoarea cea mai inalta a literaturii universale [si chiar nu este], dar este unul din oamenii care m-au facut sa visez.
Mi-am dorit asadar sa vad Parisul inca de mica.
L-am vazut o data la 18 ani, insa l-am savurat vara aceasta. Totul a pornit de la o simpla idee. Apoi s-a transformat in rezervari si chiar in realitate. Am stat la un hotel micut si cochet din zona Trocadero pe geamurile caruia se vedea La Tour Eiffel. Camera noastra a vea o terasuca mica de pe care puteam sa prindem miresmele Parisului, zumzetul metroului si aroma cafelei insotita de un croissant ;-D.Am vazut Louvre-ul, am trecut podul de la Chateau de Vincennes si am trecut in revista multe locatii celebre, insa am ramas muta doar in fata lui Monet, Degas, Manet si Van Goh. Lectia de balet, Dejun in iarba, Autoportret, Macii ... tablouri
celebre ale impresionismului ... m-au fascinat si au dus cu mine acasa sensibilitatea lor.Sunt poate visatoare,... sunt poate prea sensibila, ... sunt poate aiurita, ... dar nu voi uitat nicicand aromele Parisului alaturi de iubitul meu.
